Acasa
>
Media
>
Blog
>
>

Prietenia este un cuib, iar fericirea este un dans…sau mai multe

Asemenea misticilor dervisi, pentru care dansul rotitor este calea atingerii perfectiunii si a iubirii cosmice prin transa, pentru Tecla dansul este fericire pura. Una dintre primele ei amintiri este atunci cand dansa la o petrecere a familiei, iar mama o pandea cu o lingurita de tort, pe care nu reusea sa i-o strecoare din cauza dansului de care Tecla nu se putea desprinde.

,,Evadez prin dans. Este asa o placere pentru mine, incat mi s-a intamplat de multe ori sa ajung la o nunta la ora 9 seara, iar pana la ora 5 dimineata, cand am plecat, sa nu ma fi asezat deloc pe scaun. Sa nu stiu nimic despre mancarea sau bautura care s-au servit. Doar dans, pana la extenuare’’.

Dansul e punctul de intalnire cu fericirea pentru Tecla:

,,Cand dansez, simt fericire. Sunt doar eu, muzica si corpul meu care se misca in ritmul muzicii. Si nu doar ca dansez, dar mai si cant. Mai precis, urlu. Atat de tare, incat odata am ajuns la doctor, cu coardele vocale inflamate, iar doctorul a crezut ca sunt vreo cantareata de profesie’’.

Tecla Teodorescu a terminat Facultatea de Administratie Publica din cadrul SNSPA, iar pe masura ce a inceput sa lucreze, imediat dupa facultate, a realizat ca menirea ei este aceea de a lucra pentru oameni. Chiar daca la jobul curent lucreaza cu si pentru oameni, in timpul liber, prin voluntariat, acopera nevoia ei de a oferi asistenta sociala persoanelor vulnerabile:

,,In ultimii ani m-am apropiat mult de aceasta zona caritabila, de care sunt atrasa ca de un magnet. Am mers la Fundeni, la copiii cu probleme de sanatate, impreuna cu fundatia Taxiul cu bomboane. Am gatit si impartit mancare pentru oamenii strazii, impreuna cu fundatia Neam Unit. Cand am ajuns prima data la Fundeni, o fetita numai piele si os, Nicoleta, s-a lipit de mine cu atata disperare, incat genunchii mi s-au inmuiat si inima s-a topit. Nu m-am putut desprinde mult timp de ea, am ramas pentru multa vreme in contact, i-am fost aproape dupa vindecare si am vazut-o crescand’’.

Neputinta si candoarea batranilor a antrenat dintotdeauna in ea o sensibilitate aparte care, cel mai probabil, are legatura cu modul in care bunicul ei si-a pus amprenta:

,,Veteran de razboi, cu o viata grea si trecuta prin multe incercari, Bicu, asa cum ii spuneam noi, avea cea mai clara minte posibila, chiar si la 98 de ani. Isi netezea patul cu rigla si avea cele mai bune sfaturi si cuvinte de incurajare pentru noi. Fragilitatea, dar si puterea lui, m-au marcat profund’’.

i.php?p=Tecla-body1.png

La Up Romania, Tecla a venit dupa ce a lucrat un an intr-un domeniu in care a invatat ce inseamna sa fii de partea cealalta a desk-ului, sa aplici proceduri, dar sa stii si cum sa comunici cu acei clienti care au probleme sau diverse nemultumiri.

„Prima mea experienta de munca a fost mai delicata. Am depasit-o mai greu si am sperat sa pot gasi mediul de lucru in care sa ma simt bine si apreciata’’.

Tecla spune ca la Up a gasit mediul de lucru la care visa de ani de zile si care i se parea imposibil de gasit. Up este locul ideal pentru ea, oricat de siropos ar parea din afara aceasta declaratie. Vine cu mare placere la serviciu, munca o stimuleaza, iar colegele i-au devenit cele mai bune prietene. De altfel, prietenia cu ele este extrem de speciala:

„Suntem un grup de fete foarte diferite, dar care ne simtim extrem de bine impreuna. Prietenia noastra este ca un cuib. Ne ajutam, ne protejam, suntem una aproape de cealalta’’.

De sase ani este la Up Romania si simte ca este la locul potrivit:

i.php?p=Tecla-body2.png

,,Imi place mult ceea ce fac. Sunt cea mai calma persoana din lume si tot timpul le spun colegelor sa-mi transfere mie clientii mai nervosi. Simt satisfactie cand reusesc sa rezolv situatiile mai tensionate’’.

Contrar asteptarilor, pandemia a ajutat-o sa se redescopere, sa se organizeze mai bine, sa-si faca ordine in viata si in casa:

,,Perioada starii de urgenta a fost una de reconectare la nevoile mele. Am avut timpul necesar sa fac lucruri pentru mine, nu doar pentru altii. Am stat eu cu mine si, in mod surprinzator, fata de alte dati, nu am mai fugit de probleme. Am dat piept cu ele, le-am confruntat si am venit cu solutii. Am gatit, am ascultat muzica, am redecorat casa, m-am ascultat’’.

Tecla, colega noastra cu nume special si suflet cat casa de mare, iti dorim sa fii mereu inconjurata de prieteni si sa oferi oamenilor blandete si sprijin!

Articol scris de: Echipa editoriala Up |
Data publicarii: 23-03-2021
Data actualizarii: 10-07-2025

Iti recomandam si:

Echilibrul dintre viata personala si cea profesionala

Prietenia este un cuib, iar fericirea este un dans…sau mai multe

Consimtamant de utilizare cookie-uri