De ce este momentul sa redefinim munca? – by Magor Csibi

Un studiu recent facut de PwC, Unicef si Generation Unlimited, ne anunta ca peste 60% dintre tinerii cu varsta intre 15 si 24 de ani de la nivel global (830 de milioane de persoane) nu vor avea competentele necesare pentru piata muncii in 2030.

Cu alte cuvinte, companiile intampina dificultati din ce in ce mai mari in procesele de integrare a noilor generatii. Se vorbeste despre sisteme de invatamant neadaptate, despre mindset diferit sau despre abilitati inexistente. Solutia identificata de aceasta initiativa este aceea de a lansa programe complexe pentru dezvoltarea competentelor noilor generatii, astfel incat acestea sa se poata integra si sa poata functiona in sistemele actuale.

Ce se intampla insa daca ne uitam la aceasta problema dintr-o perspectiva gresita?

Sigur, generatiile noi nu seamana cu cele de dinaintea lor. Aparent au mai multe asteptari si nu au o disponibilitate la efort cum aveau cei din generatia X sau milenialii. Nu sunt obsedati de performanta si cifre, cauta sens si mereu pun intrebari inainte sa execute un plan.

Insa, „diferit”nu inseamna neaparat si nepotrivit sau neadaptat. Ca sa putem afirma ca tinerii nu sunt adaptati si ca solutia pentru piata muncii este adaptarea lor, trebuie sa acceptam ca piata si sistemele actuale functioneaza bine si ca nu este nevoie de nici o schimbare.

...Si aici incep problemele.

Felul in care muncim azi, adica cele 8 ore pe zi, a fost prima data definit prin lege in secolul al XVI-lea. Da, data este corecta. In 1594, regale Spaniei, Filip al II-lea a emis o lege care defineste durata unei zile de munca in 8 ore. Legea ii viza in primul rand pe cei care construiau cetati si pe lucratorii din fabrici si era gandita ca ei sa lucreze 4 ore dimineata si 4 seara. In felul asta ei erau feriti de caldura si soare si puteau sa lucreze atatea ore cate pareau optime, fiind considerat ca dupa 8 ore eficienta oamenilor scade exponential.

De atunci, multe lucruri s-au schimbat. Nu mai construim fortarete si lucram din ce in ce mai multi in joburi creative, intelectuale. Am trecut prin revolutia industriala, revolutia tehnologica, revolutia digitala si suntem in a patra faza a acestor cicluri de revolutii industriale. S-a schimbat societatea, felul in care traim, felul in care comunicam si am avut progrese tehnologice pe care si generatia noastra are dificultati in a le digera. Ce nu s-a schimbat insa din secolul al XVI lea este ziua de munca. Tot 8 ore, de multe ori mai mult, fara insa sa putem estima eficienta, avantajele sau dezavantajele, fara insa sa avem sisteme semnificativ diferite. S-a schimbat felul in care muncim, insa sistemele au uitat sa se adapteze la schimbari.

Conexiunea noastra cu munca este foarte mica, doar 15-20% dintre noi se duc cu chef la munca, dornici sa ofere tot ce au ei mai bun. In Romania, Daniel David estimeaza ca doar 24% dintre oameni au incredere in compania la care lucreaza si in colegii de la munca. Rata de burnout este estimata in toate studiile a fi la peste 50%. Un studiu recent ne arata ca 74% dintre oameni au trecut prin cel putin un episod de burnout in ultimii 5 ani.

Toate cifrele de mai sus ne arata ca sistemele noastre sunt invechite, iar sansa de a ne atinge potentialul maxim de performanta, este aproape nula. Fara conexiune cu munca nu avem motivatie. Fara incredere in companie si echipa nu putem lucra eficient impreuna. Iar, in sistemele in care burnoutul este mai degraba regula decat exceptie, oamenii se vor chinui nu sa performeze, ci sa ramana pe linia de plutire.

Cand ne uitam la piata din aceasta perspectiva, oare se mai sustine teoria ca tinerii trebuie sa se schimbe, sa se adapteze? Sau mai degraba recunoastem ca este nevoie de o adaptare din ambele sensuri?

Sigur. Sistemul actual pare sa functioneze, chiar daca avem indicatori care sa ne sugereze ca doar la o mica parte din capacitatea potentiala. Dar, va mai putea functiona sistemul daca se va schimba mentalitatea celor care ar trebui sa livreze rezultatele?

Comportamentele noi, aduse de tineri, nu apar doar la cei din generatia Z. Dupa pandemie, sistemul actual de munca incepe sa fie contestat din ce in ce mai mult. Se pune in discutie regandirea saptamanii de munca sau a orelor de munca, se pune in discutie felul in care prestam munca, mai ales cand vine vorba de locatie, iar din ce in ce mai multi oameni au inceput sa vorbeasca despre sens sau despre impact.

Odata ce deschidem discutia despre aceste subiecte, va fi aproape imposibil sa ne intoarcem la vechia normalitate. Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa ne uitam la eficienta formei actuale a muncii organizate,la regulile dupa care functioneaza, la procese, la proceduri si la comportamente.

In aceste discutii, pentru prima data in istoria muncii, presiunea este pe angajatori si nu pe angajati. Acestia din urma, nemaifiind in mindsetul de supravietuire, nu resimt presiunea la fel cum o resimteau generatiile anterioare. Intr-o tara in care 94% dintre oameni traiesc in locuinta proprie, au mult mai multe posibilitati si resurse decat au avut parintii lor. Si asta se cupleaza si cu o reducere semnificativa a nevoilor legate de posesie. Pentru noile generatii masina nu mai e un simbol de statut, pozitia nu este la fel de importanta decat era pentru parintii lor, iar focusul este mai degraba pe experiente decat pe posesie.

Cum ar fi sa ne uitam la studiile recente dintr-un alt unghi si sa spunem ca majoritatea companiilor nu sunt adaptate la nevoile si cerintele angajatilor moderni?

Cum ar fi sa incepem sa ne gandim la sisteme, in care nu doar generatiile noi, dar si cele vechi isi gasesc rolul, motivatia si sprijinul necesar pentru a performa la capacitate maxima?

Cum ar fi sa incepem sa regandim si sa redefinim munca, acum cat inca reusim sa functionam? Ca odata ce o sa avem peste 800 de milioane de oameni care nu vor dori si nu vor putea intra in sistem, probabil va fi putin cam tarziu.

Putem spune ca avem din ce in ce mai multi oameni care nu reusesc sa se adapteze pietei. Insa, avem la fel de multe companii care nu reusesc sa se adapteze la oameni. Iar asta este o problema adevarata.

Redefinirea muncii va influenta nu doar felul in care vom lucra, ci si calitatea vietii noastre in viitor. Iar pentru asta, este nevoie de implicarea tuturor. Incepand cu tine.

Articol scris de: Echipa editoriala Up |
Data publicarii: 20-03-2023
Data actualizarii: 10-10-2024

Iti recomandam si:

Inteligenta artificiala ne imbunatateste joburile, nu le inlocuieste

De ce este momentul sa redefinim munca? – by Magor Csibi

Consimtamant de utilizare cookie-uri