Sindromul Stagnarii

Crizele financiare au efecte invizibile, neacoperite de statistici - de la persoane care accepta joburi platite sub nivelul asteptarilor, la evolutii profesionale „blocate” de inghetarea salariilor. In Romania, la inceputul anului 2020, una din trei persoane care si-a schimbat locul de munca a acceptat un salariu mai mic sau o pozitie sub nivelul sau de experienta si de pregatire.

Andreea are 34 de ani, de peste 3 ani lucreaza intr-o multinationala cu activitati din domeniul tehnologiei. De aproape 1 an si jumatate lucreaza exclusiv de acasa si la inceputul anului s-a confruntat cu o schimbare in cariera. Echipa din care facea parte s-a dizolvat, iar Andreea a trebuit sa isi gaseasca un alt rol in alta echipa. Lucrand in continuare de acasa, intr-o companie moderna care manifesta constant interes pentru bunastarea angajatilor, Andreea s-a luptat cu sindromul stagnarii si cu nevoia de a se adapta intr-o echipa noua. Alaturi de managerul echipei, aceasta a reusit sa depaseasca acest sindrom.

Cum a fost sa nu te mai intorci la birou timp de un an si jumatate?

M-am intors anul acesta la birou, prin ianuarie, pentru ca aveam nevoie de niste lucruri. A fost un sentiment foarte ciudat, sa fii acolo si totul sa fie gol. Aveam foarte multe déjà-vu-uri, parca imi vedeam colegii prin birou, dar de fapt nu erau.

Cum a fost sa lucrezi din acelasi scaun de acasa, timp de un an si jumatate?

La inceput, a fost foarte greu pentru mine, pentru ca eu sunt o persoana extroverta. Eram aproape zilnic la birou, desi aveam si inainte posibilitatea sa lucrez de acasa. In timp, am inceput sa accept situatia ca asta trebuie sa facem cu totii, nu sunt doar eu in aceasta situatia. Iata-ma dupa un an si jumatate in aceeasi casa, la acelasi birou.

Te-a ajutat angajatorul tau sa iti fie mai bine la job, in toata perioada aceasta?

Din fericire, lucrez intr-o companie in care balanta dintre viata personala si cea profesionala este una foarte buna. Avem foarte multa flexibilitate, ne putem realiza singuri programul, daca suntem persoane matinale lucram mai mult dimineata, daca trebuie sa ducem copilul la gradinita il putem duce fara sa facem cereri speciale. Exista ore de terapie incluse in abonamentul medical, exista yoga, sesiuni de coaching, sesiuni de mentoring pe care le putem face cu ceilalti colegi. Am fost la terapie sa pot sa fac fata acestei perioade. Mai nou, ne deconteaza anumite utilitati. Am primit si o suma de bani pentru a ne achizitiona accesorii pentru birou.

La inceputul anului, echipa din care faceai parte, s-a dizolvat. Cum a fost sa experimentezi asta, dupa ce ai experimentat pandemia?

A fost greu, dar, in acelasi timp, nu pot sa spun ca a fost o schimbare foarte mare. Cand vorbim de o companie globala, cu zeci de mii de angajati, astfel de schimbari au loc anual. Anul acesta insa, schimbarea a coincis cu pandemia si a fost mai greu de gestionat. Am fost anuntati intr-un call ca vom primi sprijin din partea managementului pentru a ne reloca pe alte roluri.

Nu te-ai intalnit inca cu noii tai colegi?

Nu, nu ne-am intalnit. Cumva, cred ca ne-am obisnuit cu totii sa nu mai avem parte de conexiunea umana si ne-am obisnuit sa ne vedem printr-un ecran, ceea ce pentru mine este foarte dificil, din punct de vedere emotional.

Ce ai invatat despre tine si despre colegii tai in perioada asta?

Ca suntem mai puternici decat credeam ca suntem, ca este important sa ramanem impreuna si ca oamenii sunt mult mai empatici decat par. Am avut o surpriza foarte placuta in sensul acesta.