Episodul 1

SINDROMUL PRIMEI LINII

ASCULTA ACUM

CUM E SA FII MAI BINE LA JOB?

Sunetele de aplauze si de la loviturile in vase si tigai au umplut strazile din intreaga lume in serile de martie din 2020. Din Italia pana in India, dar si prin cartierele din Bucuresti sau Timisoara, locuitorii le-au multumit „medicilor eroi”, aflati in prima linie in fata pandemiei Covid-19. Altii, in semn de recunostinta, le-au adus mese calde sau au facut donatii pentru echipamente, atat de necesare in acea perioada.

Pentru a intelege ce a insemnat ultimul an pentru angajatii din sistemul medical, in primul episod „Mai bine la job”, am stat de vorba cu Ioana, care in ultimii 12 ani a lucrat ca asistent medical in cadrul sectiei de terapie intensiva, intr-un spital din tara. A lucrat intens in aceasta perioada – o saptamana cu sapte ture, a cate 12 ore fiecare, imbracata in combinezon de protectie, cu masca si viziera, chiar si la 40 de grade. Acasa, in schimb, a trebuit sa faca fata orelor din scoala online. Un stres care s-a adaugat celorlalte sentimente de frica, neliniste sau oboseala.

Cum s-a schimbat munca ta odata cu inceperea pandemiei?
Noi am ramas in spital. La 1 aprilie, a venit o instiintare conform careia vom lucra ture de 12 ore timp de o saptamana, urmata de o saptamana de odihna. A fost un soc pentru noi, nu stiam daca mai are rost sa mergem acasa, deoarece apareau pacienti pozitivi. Din teama de a ne mai duce acasa la copii, am ramas in spital. Timp de 9 zile am stat in spital. Am dormit intr-un pat de spital, pe o sectie in care erau pacienti mai putini.
Dupa 9 zile, m-am dus acasa, unde am dormit o saptamana cu masca, pentru a-mi proteja familia. A fost groaznic.

Cum a fost pentru copiii tai aceasta perioada? Au inteles de ce purtai masca si erai multe zile plecata?
Vedeau la televizor, auzeau ceva, dar s-au adaptat si ele, ca noi toti. M-a sustinut foarte mult intreaga familie si asa au inteles si ele ca trebuie sa mergem inainte si ca, mami, care lucreaza in spital, trebuie sa fie acolo. Se bucurau mult de saptamana libera pe care le-o dedicam in totalitate. Mergeam peste tot cu ele.

Cum a fost cand s-au pierdut oameni?
S-a plans. Am avut si pacienti foarte tineri cu copii acasa. Am avut pacienti a caror zi de nastere a fost petrecuta in spital. Cel mai tare m-a afectat povestea copilului unuia dintre pacienti, care-si astepta tatal acasa, cu tortul in frigider, dar acesta n-a mai ajuns… Acestea au fost momentele care ne-au daramat.

Daca ar fi sa vorbim despre niste lectii din pandemie, ce te-a invatat aceasta perioada?
Am invatat ca ne putem adapta, ca nu ne cunoastem limitele. Desi spunem ca n-am putea face ceva, lucrurile ne-au demonstrat altceva. Pandemia m-a invatat ca, mai presus de orice, putem fi oameni, iar sanatatea este cel mai important aspect din viata noastra. Nu distractia, nu banii. Daca suntem sanatosi, putem pierde 18 luni din viata si ii castigam pe toti ceilalti, in care putem face ce ne dorim.